Ancadramente
Pe baza acestor elemente, istorici de arta, arhitecti, arheologi au datat faze de constructie ale monumentului, având în vedere reperele de ordin stilistico-istoric pe care ancadramentele le contin. Cele mai vechi ancadramente, de forma semicirculara, cu muchia tesita spre interior, specifice goticului timpuriu, se pot observa pe laturile de sud si est ale monumentului.O alta serie de ancadramente de factura gotica târzie se localizeaza la nivelul superior al palatului mare si al intrarii capelei, unele dintre acestea fiind veritabile opere de arta gotica târzie. Perioada renascentista aduce cu sine simplificarea acestor elemente, importante fiind ancadramentele de fereastra de pe fatada nordica a palatului administrativ. Blazoane
Marea majoritate a acestor elemente sunt specifice secolului XV si reprezinta blazonul familiei Corvin în diverse ipostaze (blazon civil, blazon militar, blazonul regatului în vremea Corvinilor), la care se adauga cel al familiei Szilagyi, sotia lui Ioan de Hunedoara. Acestora li se adauga blazonul familiei Anjou si cel al lui Pavel Chinezul, comite al Timisoarei. Chei de bolta
Cheile de bolta completeaza nervurile de piatra, dispuse în cruce si sprijinite pe stâlpi si console, fiind tipice doar marilor sali cu destinatii civile (Sala Cavalerilor, Sala Dietei), a capelei si a turnului Capistrano. Gama tipologica a acestora este diversa: de la elemente florale sau compozitii geometrice la blazoane nobiliare. Fresce
Fresca pastrata pâna în prezent a fost completata pâna la începutul secolului XX de o compozitie picturala, alcatuita dintr-o însiruire de blazoane (blazoanele Corvinilor si ale prietenilor acestora), completata de scene mitologice sau de vânatoare. Aceasta fresca apartine stilistic secolului XV. Realizari singulare pentru secolul XV ramân fatadele exterioare ale turnurilor buzduganului, tobosarilor si vechi de poarta. Aceste motive decorative dispuse în spirala sau oblic, pictate cu alb si rosu-caramiziu, sunt asemanatoare ca si maniera cu realizari ale santierelor ordinului teuton din Prusia. Fresca pastrata în Sala Dietei, apartine secolului XVII, respectiv modei renascentiste târzii. Ea cuprinde reprezentari de personaje nobiliare, înalti prelati bisericesti, precum si imagini ale celor mai importante fortificatii ale Transilvaniei. Aceasta realizare este completata de o serie de decoruri florale, identificate pe intrarile spre galeria Huniazilor. Pictura în fresca de la etajul aripii nordice (aripa Matei) dateaza din a doua jumatate a secolului al XV-lea si este singura pictura de acest gen, cu caracter laic din spatiul transilvanean. Înfatiseaza povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de catre Ioan de Hunedoara fiind compusa din patru scene, dispuse pe peretele cu ferestre al loggiei, deasupra si între cele trei deschideri semicirculare Prima scena, de la dreapta la stânga, prezinta doua figuri umane, una de barbat foarte prost conservata, ce are mâna dreapta ridicata în pozitie de chemare si o figura femnina ce reprezinta o fetita ce are în mâna dreapta un mar cu o cruce deasupra, are privirea îndreptata spre barbat, aceasta scena sugerând momentul în care cei doi se cunosc, iar marul ce-l poarta femeia indica importanta acestui personaj, deoarece acest mar este considerat ca simbol al regatului maghiar. Pe coloana ce desparte primele doua deschideri se mai poate observa cu greutate o silueta ce poate fi una umana. Cea de-a doua scena înfatiseaza aceleasi doua personaje, barbatul tinând în mâna dreapta un inel, iar mâna stânga pe inima. În ceea ce priveste silueta feminina, ea este prezentata acum mai matura, nemaiavând privirea îndreptata spre barbat si tinând mâna stânga ridicata. Acesta este considerat momentul în care barbatul îi jura femeii credinta cu mâna pe inima, dându-i în acelasi timp acesteia un inel cu diamant, aceasta având un gest de refuz. Pe cea de-a doua coloana apare reprezentat un corb ce tine în plisc o banda ce probabil purta pe ea o inscriptie. Cele doua personaje apar si în cel de-al treilea cadran, barbatul având de aceasta data capul descoperit, cu amândoua mâinile îndreptate spre femeie redând gestul de respingere, iar femeia e înfatisata însarcinata, lucru sugerat de faptul ca poarta pe cap o scufie, iar în mâna stânga tine o veriga mare pe care sunt plasate doua inele, simbol al casatoriei promise de catre barbat, care acum refuza sa-si uneasca destinul cu aceasta. Coloana care desparte ultimele doua cadrane ale frescei, poarta pe suprafata sa interioara chipul unui copil ce poarta în mâna un mar identic cu cel purtat de personajul feminin în primul cadran si arata cu degetul mâinii drepte spre personajul masculin din ultimul cadran, indicându-l pe acesta ca si urmas al celuilalt barbat, ce este considerat a fi Sigismund de Luxemburg. Deasupra capului acestui personaj se afla o banda pe care se considera ca era scris „Johannes”. Ultimul cadran prezinta o scena de vânatoare de mistreti, unde apare un personaj masculin ce poarta o lance de vânatoare, personaj ce este identificat cu Matia Corvin. Pe peretele dinspre loggie a Camerei de aur se afla o alta fresca ce reprezenta o serie de blazoane ale unor mari demnitari ai regatului maghiar, pictura distrusa în totalitate la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, când s-a încercat decaparea stratului pictural de pe suportul de caramida foarte degradat. Inscriptii
Una dintre cele mai importante inscriptii din castel se afla in sala cavelerilor, mai precis pe capitelul celei de-a doua coloane. Inscriptia, inscrisa intr-o platbanda, este in limba latina, scrisa cu caractere gotice. Continutul ei este: Hoc opus fecit fieri Mag(nifi)c(us) Johannes de Hunyad regni Hung(ar)i(ae) gub(e)r(n)a(t)or A(nn)o D(omin)i MCCCCLII. (Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452). Aceasta modalitate a decorarii salilor cu ajutorul unor inscriptii reflecta o atmosfera tipica modei apusene. Faimoasa ramâne inscriptia care decoreaza la exterior latura sudica a capelei. Textul este în limba araba veche si multa vreme a fost tradus „Apa aveti dar suflet nu”. Renumitul turcolog Mihail Guboglu traduce inscriptia astfel: Cel care a scris-o se cheama Hasan, prizoniei la ghiauri în cetatea de lânga biserica. Caracteristicile inscriptiei o plaseaza la jumatatea secolului XV.
Pe baza acestor elemente, istorici de arta, arhitecti, arheologi au datat faze de constructie ale monumentului, având în vedere reperele de ordin stilistico-istoric pe care ancadramentele le contin. Cele mai vechi ancadramente, de forma semicirculara, cu muchia tesita spre interior, specifice goticului timpuriu, se pot observa pe laturile de sud si est ale monumentului.O alta serie de ancadramente de factura gotica târzie se localizeaza la nivelul superior al palatului mare si al intrarii capelei, unele dintre acestea fiind veritabile opere de arta gotica târzie. Perioada renascentista aduce cu sine simplificarea acestor elemente, importante fiind ancadramentele de fereastra de pe fatada nordica a palatului administrativ. Blazoane
Marea majoritate a acestor elemente sunt specifice secolului XV si reprezinta blazonul familiei Corvin în diverse ipostaze (blazon civil, blazon militar, blazonul regatului în vremea Corvinilor), la care se adauga cel al familiei Szilagyi, sotia lui Ioan de Hunedoara. Acestora li se adauga blazonul familiei Anjou si cel al lui Pavel Chinezul, comite al Timisoarei. Chei de bolta
Cheile de bolta completeaza nervurile de piatra, dispuse în cruce si sprijinite pe stâlpi si console, fiind tipice doar marilor sali cu destinatii civile (Sala Cavalerilor, Sala Dietei), a capelei si a turnului Capistrano. Gama tipologica a acestora este diversa: de la elemente florale sau compozitii geometrice la blazoane nobiliare. Fresce
Fresca pastrata pâna în prezent a fost completata pâna la începutul secolului XX de o compozitie picturala, alcatuita dintr-o însiruire de blazoane (blazoanele Corvinilor si ale prietenilor acestora), completata de scene mitologice sau de vânatoare. Aceasta fresca apartine stilistic secolului XV. Realizari singulare pentru secolul XV ramân fatadele exterioare ale turnurilor buzduganului, tobosarilor si vechi de poarta. Aceste motive decorative dispuse în spirala sau oblic, pictate cu alb si rosu-caramiziu, sunt asemanatoare ca si maniera cu realizari ale santierelor ordinului teuton din Prusia. Fresca pastrata în Sala Dietei, apartine secolului XVII, respectiv modei renascentiste târzii. Ea cuprinde reprezentari de personaje nobiliare, înalti prelati bisericesti, precum si imagini ale celor mai importante fortificatii ale Transilvaniei. Aceasta realizare este completata de o serie de decoruri florale, identificate pe intrarile spre galeria Huniazilor. Pictura în fresca de la etajul aripii nordice (aripa Matei) dateaza din a doua jumatate a secolului al XV-lea si este singura pictura de acest gen, cu caracter laic din spatiul transilvanean. Înfatiseaza povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de catre Ioan de Hunedoara fiind compusa din patru scene, dispuse pe peretele cu ferestre al loggiei, deasupra si între cele trei deschideri semicirculare Prima scena, de la dreapta la stânga, prezinta doua figuri umane, una de barbat foarte prost conservata, ce are mâna dreapta ridicata în pozitie de chemare si o figura femnina ce reprezinta o fetita ce are în mâna dreapta un mar cu o cruce deasupra, are privirea îndreptata spre barbat, aceasta scena sugerând momentul în care cei doi se cunosc, iar marul ce-l poarta femeia indica importanta acestui personaj, deoarece acest mar este considerat ca simbol al regatului maghiar. Pe coloana ce desparte primele doua deschideri se mai poate observa cu greutate o silueta ce poate fi una umana. Cea de-a doua scena înfatiseaza aceleasi doua personaje, barbatul tinând în mâna dreapta un inel, iar mâna stânga pe inima. În ceea ce priveste silueta feminina, ea este prezentata acum mai matura, nemaiavând privirea îndreptata spre barbat si tinând mâna stânga ridicata. Acesta este considerat momentul în care barbatul îi jura femeii credinta cu mâna pe inima, dându-i în acelasi timp acesteia un inel cu diamant, aceasta având un gest de refuz. Pe cea de-a doua coloana apare reprezentat un corb ce tine în plisc o banda ce probabil purta pe ea o inscriptie. Cele doua personaje apar si în cel de-al treilea cadran, barbatul având de aceasta data capul descoperit, cu amândoua mâinile îndreptate spre femeie redând gestul de respingere, iar femeia e înfatisata însarcinata, lucru sugerat de faptul ca poarta pe cap o scufie, iar în mâna stânga tine o veriga mare pe care sunt plasate doua inele, simbol al casatoriei promise de catre barbat, care acum refuza sa-si uneasca destinul cu aceasta. Coloana care desparte ultimele doua cadrane ale frescei, poarta pe suprafata sa interioara chipul unui copil ce poarta în mâna un mar identic cu cel purtat de personajul feminin în primul cadran si arata cu degetul mâinii drepte spre personajul masculin din ultimul cadran, indicându-l pe acesta ca si urmas al celuilalt barbat, ce este considerat a fi Sigismund de Luxemburg. Deasupra capului acestui personaj se afla o banda pe care se considera ca era scris „Johannes”. Ultimul cadran prezinta o scena de vânatoare de mistreti, unde apare un personaj masculin ce poarta o lance de vânatoare, personaj ce este identificat cu Matia Corvin. Pe peretele dinspre loggie a Camerei de aur se afla o alta fresca ce reprezenta o serie de blazoane ale unor mari demnitari ai regatului maghiar, pictura distrusa în totalitate la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, când s-a încercat decaparea stratului pictural de pe suportul de caramida foarte degradat. Inscriptii
Una dintre cele mai importante inscriptii din castel se afla in sala cavelerilor, mai precis pe capitelul celei de-a doua coloane. Inscriptia, inscrisa intr-o platbanda, este in limba latina, scrisa cu caractere gotice. Continutul ei este: Hoc opus fecit fieri Mag(nifi)c(us) Johannes de Hunyad regni Hung(ar)i(ae) gub(e)r(n)a(t)or A(nn)o D(omin)i MCCCCLII. (Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452). Aceasta modalitate a decorarii salilor cu ajutorul unor inscriptii reflecta o atmosfera tipica modei apusene. Faimoasa ramâne inscriptia care decoreaza la exterior latura sudica a capelei. Textul este în limba araba veche si multa vreme a fost tradus „Apa aveti dar suflet nu”. Renumitul turcolog Mihail Guboglu traduce inscriptia astfel: Cel care a scris-o se cheama Hasan, prizoniei la ghiauri în cetatea de lânga biserica. Caracteristicile inscriptiei o plaseaza la jumatatea secolului XV.